Craciun Fericit!!!

Ca si copil al Domnului va urez un Craciun Fericit,dar,diferit fata de Craciunul care il tin cea mai mare parte din oameni,adica cu chefuri,bautura si alte lucruri de genul asta.
Fiti smeriti si simplii,Domnului ii plac oamenii de acest fel,nu va inrolati in anturajul celor care nu au nici o treaba cu Craciunul, cu acea zii in care sa Nascut Hristos Iisus.
Sunt atat de multi oameni care nici macar nu stiu ce sa intamplat acum mai bine de doua mii de ani.il stiu pe Iisus din auzite,cunosc oameni care vorbesc despre Dumnezeu mai rau ca de un obiect care nu este bun la nimic,se joaca si arunca vorbele fara a gandii,dar,cand ma intalnesc cu ei spun Craciun Fericit.Domnul sai lumineze.
Sa aveti un Craciun Diferit  si Binecuvantat  de Sarbatorit(Hristos Iisus).

Sărbătoarea Naşterii Domnului a fost mult timp ilegală

Sărbătoarea Naşterii Domnului a fost mult timp ilegală

În primii ani ai creştinismului sărbătoarea principală era cea a Paştelui. Abia în secolul al patrulea, în anul 354, oficialii bisericii au stabilit ziua de 25 decembrie pentru a sărbători naşterea lui Iisus. Numit la început Sărbătoarea Naşterii, obiceiul se suprapunea peste festivalurile tradiţionale din preajma solstiţiului de iarnă, înglobându-le şi dându-le o nouă direcţie. Creştea astfel posibilitatea acceptării în masă a acestei sărbători. Până în Evul Mediu creştinismul înlocuise în mare parte obiceiurile tradiţionale, aşa numite păgâne.

Bisericile ortodoxe Rusă şi Greacă sărbătoresc Crăciunul la 12 zile după 25 decembrie, de Bobotează, conform calendarului vechi iulian.

Crăciunul a primit în fapt recunoaşterea oficială relativ recent. În unele zone protestante sărbătorirea Crăciunului a fost chiar interzisă. În Anglia, puritanii şi Oliver Cromwell au interzis sărbătorile Crăciunului, considerându-le decadente, între 1649 şi 1660 prin Legile Albastre. Şi în America această sărbătoare a fost multă vreme ilegală. În Boston de exemplu, cine îndrăznea să sărbătorească Crăciunul era amendat cu 5 şilingi.

Popularitatea Crăciunului a fost impulsionată în 1820 de cartea lui Washington Irving „Cum se sărbătoreşte Crăciunul la Bracebridge Hall”. Cu o săptămână înainte de Crăciun în 1834, Charles Dickens a publicat „O Colindă de Crăciun” (în care a scris despre obiceiurile de Crăciun), din care s-au vândut într-o săptămână peste 6.000 de exemplare. În 1836, Alabama a devenit primul stat din SUA care a declarat Crăciunul sărbătoare legală. În 1837, cartea lui T.H. Hervey „Cartea Crăciunului” a devenit de asemenea un best-seller.

În 1860, ilustratorul american Thomas Nast s-a inspirat din povestirile europene despre Sfântul Nicolae, patronul sfânt al copiilor, pentru a-l crea pe Moş Crăciun (Santa Claus). Moş Crăciun este asociat cel mai adesea cu Moş Nicolae sau este considerat un descendent al celor trei magi. Costumat iniţial în verde, cel care avea să devină preferatul copiilor a fost localizat de graficianul Sundblom la Polul Nord, unde trăieşte înconjurat de reni şi spiriduşi.

În 1907, Oklahoma devenea ultimul stat american ce declara Crăciunul sărbătoare legală. An de an, ţări din lumea întreaga începeau să recunoască Sărbătoarea Crăciunului ca ziua în care se aniversează Naşterea lui Iisus.

Nepasarea spirituala

Atatea lucruri din lumea aceasta ne atrag atentia,ne face sa punem mai mult pret pe ele decat pe lucrurile sfinte,traim de foarte multe ori intro stare de hipnoza si nu mai ne pasa de acele lucruri spirituale.
Daca ne-ar suna o persoana apropiata si ne-ar face  o invitatie intrun anumit loc nu am refuza,DAR atunci cand in biserica un pastor invita intreaga biserica sa vina la serile de rugaciune,sa tina posta,sa traiasca si sa faca voia Domnului suntem NEPASATORI,dr eu spun ca Dumnezeu nu doarme,El ne vede inima fiecaruia dintre noi,si daca il pacalim pe pastor sau pe un anumit frate,cu Dumnezeu nu ne merge.Este foarte simplu NE PASA de ce spune pastorul sa facem vom avea un drum usor catre cer,DAR,daca suntem NEPASATORI sincer o spun nu vom vedea cerul si vai de acel om pentru ca va vedea opulul cerurului,,iadul,,.
Atat de aroganti suntem,de indiferenti si aici ma refer la cum traim zi de zi(nu toti)nu duminica,cand venim imbracati la patru ace,ne salutam cu Pace,duminica e usor alea 2 ore sa fim(macar la exterior)asa cum trebuie sa fie un copil a lui Dumnezeu.
A inceput  si in biserici asa zisi ,, oameni cu bani ,,si cu pozitie sociala buna sa influenteze negativ si sa strice marturia unei biserici,aceasta nepasare a lor ii va duce direct in iad.
Biblia nu vorbeste despre un asemenea mod de al slujii pe Dumnezeu ,si aici putem vorbi de o nepasare fata de cuvantul lui Dumnezeu,pentru ca daca ar citii acesti oameni si ar traii ce scrie in Sfanta Scriptura nu ar face ce fac.




Nepasarea spirituala este pacat,,punct...si de la capat.
Nepasarea spirituala duce la apropierea de lucrurile murdare,scarboase,pervertite,degradate,pacatoase din lumea aceasta.Eu nu pot si nu stiu daca voi putea sa inteleg cum un om care face parte dintro biserica evanghelica,poate de zeci de ani,care poate mai si da invataturi bisericii poate sa fie Nepasator in modul de a traii o viata dupa voia lui Dumnezeu.
Domnul sa se atinga de acesti oameni si sa-i ajute  sa numai fie nepasatori,Amin..
   Bunul Dumnezeu sa fie cu noi toti.

Misiunea din Oltenia

Asa pe scurt va spun cate ceva despre aceasta misiune care a avut loc in Oltenia mai precis la Fratoslita langa Filiasi.Am mers cu tinerii din biserica baptista din Ineu,in total am fost 15 tineri,am cantat si ne-am bucurat impreuna cu fratii de acolo si cu cei doi care au avut botezul in apa (in rau),vremea a tinut pot spune cu noi putin a plouat.Calatorie lunga cu microbuzul(vreo 800km)adr atunci cand este incredintat in mana Celui Prea Inalt nu simpti oboseala cii te bucuri ca ai putut merge si contribuii cu ceva in misiune.
Pe mine personal ma intarit sufleteste aceasta misiune si cred ca si pe ceilalti tineri care au fost.Avem in biserica niste tineri foarte seriosi spiritual si care sunt aproape de Domnul.
Domnul sa-i tina tot restul vietii lor asa si El sa toarene peste noi toti binecuvantarile Lui peste noi.Amin

Cum, unde si cind au aparut baptistii ?

Spre deosebire de alte miscari de trezire religioasa, miscarea baptista nu isi poate identifica un precursor unic, un intemeietor, asemenea lui Martin Luther, Zwingli, John Calvin sau John Wesley. Unii istorici il socotesc pe John Smith an astfel de “incepator” de drum (John Smith este o figura interesanta in istoria baptistilor. Nu se cunoaste data si locul nasterii lui in Anglia. A studiat insa la Christ College, Cambridge (1594-1598), dupa care a slujit ca preot in Biserica Angliei pina in anul 1606, cind a trecut de partea “separatistilor”. In 1608 s-a mutat in Olanda din cauza persecutiei declansate de casa regala impotriva “separatistilor.” A fost primul care s-a “autobotezat” in 1609 si apoi i-a botezat si pe alti 36 cu care a format prima biserica “baptista.” A murit in Amsterdam in 1612. Desi este legat de inceputurile primului grup organizat de baptisti, John Smith poate fi considerat cu greu un intemeietor al miscarii. De fapt, el s-a botezat prin “turnare”, iar spre sfirsitul vietii a parasit adunarile baptiste si a trecut la biserica mennonita.)

Numele de “baptisti” a aparut ca o porecla data in batjocura de cei carora li se parea caraghios ca oamenii in toata firea sa faca atita caz de importanta “botezului” (in acelasi fel si-au primit numele si “anabaptistii”, re-botezatii care au ignorat valabilitatea botezului aplicat copiilor).
Exista trei teorii principale cu privire la sursa din care s-a desprins miscarea baptista: teoria succesiunii neintrerupte, teoria inrudirii anabaptiste si teoria derivarii din separatistii englezi……

Puteti citi complet acest material accesand

Sursa: http://www.roboam.com/identitate/scurtistoricbaptist.htm

ISTORIA BAPTISTILOR DIN ROMANIA

Cum de au ajuns unii baptisti in Romania prin … Rusia ?

La 4 Decembrie 1762, Caterina a II-a (cea Mare) a transmis o “invitatie” prin care chema locuitorii din tarile Europei centrale sa se aseze in teritoriile stepelor rusesti aflate intre riul Volga si Marea Neagra. Aceasta “invitatie” a fost rezultatul dorintei tarinei de a-si civiliza supusii si, prin influenta europeana, de a initia un transfer de inventivitate si harnicie prin plantarea de “colonisti.” tarina stia ca “invitatia” ei va fi primita cu entuziasm de gruparile “separatistilor” reformati. Numirea de “separatisti” vine de la atitudinea pe care o aveau acesti reformati fata de Biserica protestanta integrata in structurile statale.

………………………………………………………………………………………………………………………..

Cati baptisti sunt in romania?

Inceputurile miscarii baptiste in Romania pot fi trasate incepind cu anul 1856 pentru populatia de etnie germana si cu anul 1875 pentru populatia de etnie maghiara si romina. In anul 1991, numarul baptistilor din Uniunea Bisericilor Baptiste din Romania era:

1. Uniunea Bisericilor Baptiste 100.000 1.423 de biserici (infintata 1919)

2. Bisericil Maghiare 9.043 99 de biserici.

Cu “apartinatorii” (copiii) din familiile lor, totalul baptistilor se apropie de 200.000.

Totalul neoprotestantilor evanghelici din Rominia incorporeaza inca aproximativ 300.000 de pentecostali (600.000 cu apartinatori) si 60.000 de Crestini dupa Evanghelie (100.000 cu apartinatori), citeva zeci de mii de Adventisti si unele fractiuni din cei peste 1.000.000 de membrii ai Oastei Domnului.

Cum au ajuns baptistii in Romania?

Inceputurile si evolutia miscarii crestine baptiste din Romania sunt dificil de trasat deoarece avem de a face cu evenimente petrecute in trei grupuri etnice: germani, maghiari si romini. Primele convertiri la credinta baptista s-au petrecut in regiuni diferite ale tarii, aflate sub diferite jurisdictii politice, unite abia in anul 1919, cind s-a format Romania Mare, prin alipirea Transilvaniei la tara mama.

……………………………………………………………………………………………………………………..

Care au fost caracteristicile baptistilor romini?

Pe linga aprinsul lor zel misionar, baptistii romini au urmat codul “puritan” de vietuire, evitind cu desavirsire tutunul si alcoolul, interzicind purtarea de podoabe si respectind cu strictete Duminica drept zi “a Domnului.”

Relatiile cu Statul Romin au fost in rastimpuri foarte dificile, mai ales in anul 1928, iar apoi intre anii 1937 si 1944. Sub presiunea Bisericii Ortodoxe, intre Decembrie 1938 si Aprilie 1939 toate bisericile baptiste din Rominia au fost oficial inchise.

Dupa caderea regimului fascist in anul 1944, baptistii au primit recunoasterea legala si au folosit la maxim libertatea nou dobindita. Clasele Seminarului au fost intesate cu o noua generatie de lucratori, iar Uniunea a scos revista ei lunara: “Indrumatorul Crestin Baptist.”

Incepind cu anul 1955 insa, regimul comunist ateu a declansat o campanie de restringere a drepturilor religioase. Baptistii, alaturi de majoritatea celorlalte miscari evanghelice din Romania au fost supusi unui climat dur de persecutie: credinciosii au fost retrogradati si dati afara din servicii, li s-au inchis o serie de biserici, pastorii au fost amenintati, arestati si haituiti, unora li s-a ridicat “carnetul” necesar pentru recunoasterea ca lucrator crestin legal, au fost desfintate sau mult limitate scolile duminicale pentru copii si tineret, listele candidatilor la botez au trebuit sa fie aprobate in prealabil de reprezentantii Statului, conducatorii Cultului au fost transformati in “marionete” pentru parafarea constringerilor dictate de mult temutul Departament al Cultelor. Sub toate aceste privatiuni si persecutii, activitatea credinciosilor baptisti a continuat. Lucrarea din interiorul tarii a fost sustinuta material cu carti tiparite in Occident si cu emisiuni de Radio produse de unii din liderii baptisti romini exilati peste hotarele tarii.

Dupa rasturnarea regimului comunist in 1989, baptistii romini si-au recistigat libertatea de actiune. In ciuda conditiilor economice foarte grele, baptistii romini sunt angajati in lucrari cu un caracter misionar foarte pronuntat. Desi Biserica Ortodoxa a incercat sa-si impuna iarasi statutul de Biserica nationala si sa-i priveze de drepturi pe reprezentantii celorlalte biserici crestine din Rominia, in cei opt ani scursi de la Revolutia din 1989, baptistii romini au patruns cu curaj in invatamintul scolar si in programele de radio si televiziune. Pentru a se apara impotriva abuzurilor Bisericii majoritare Ortodoxe, baptistii i-au chemat pe reprezentantii celorlalalte culte evanghelice sa formeze un front comun constituind “Alianta Evanghelica Romina.” Primul ei presedinte a fost Paul Negrut, predicator baptist la Biserica Emanuel din Oradea.

Ce doresc baptistii din Rominia?

A vorbi despre drepturile baptistilor intr-o tara predominant ortodoxa suna pentru unii la fel de paradoxal ca a vorbi despre drepturile luteranilor reformati in Italia catolica. Realitatea nu trebuie insa privita sub acest unghi de vedere. Rominia nu mai trebuie sa fie o tara in care o anumita “religie” sa fie declarata “nationala.” Democratia contemporana nu permite “monopolul” nimanui asupra “sufletelor” oamenilor. Epoca totalitarismului, de orice soi ar fi el, trebuie sa dispara. Oriunde au ajuns, batistii au incurajat instalarea unui climat democratic si tolerant care sa respecte libertatea de constiinta. Multe din personalitatile politice baptiste au contribuit masiv la formarea si intretinerea climatului de libertate specific Americii. Citiva presedinti ai Americii au fost membrii ai Bisericilor baptiste. Este edificator sa aratam ca, in lume, nu exista tari baptiste (asa cum exista de exemplu tari catolice, tari ortodoxe, tari luterane, tari anglicane, etc.) Acolo unde au trait, baptistii au creiat o atmosfera propice exprimarii specificului individual.

Incadrati cu totul in suvoiul crestinismului istoric, cu o viata spirituala ale carei articole de credinta sunt ancorate in substanta tuturor crezurilor crestine stabilite in Consiliile tinute de-alungul istoriei, baptistii isi aduc si ei aportul la mintuirea copiilor lui Dumnezeu din Rominia. Prezenta lor, departe de a fi dusmanoasa sau amenintatoare, trebuie privita ca o contributie sincera si frateasca la mintuirea multor romini, ca un indemn si o incurajare spre o conformare mai fidela la standardul si spiritul Noului Testament.

(Bibliografie: Pentru cei ce vor sa afle mai multe amanunte, recomandam spre lectura: “Istoria baptistilor din Romania”, de Alexa Popovici, 2 vol, si “A short History of Romanian Baptists”, Cronicle, 5 (1942): 9-21. Deasemenea, “A hundred Years of Baptist Life in Romania”, Baptist Quarterly 33 (April 1990): pag. 265-274)

Primul site de rugaciuni online,creat de un pastor penticostal.

Rugăciuni online este invenţia unui pastor penticostal din Râmnicu Vâlcea. Credincioşii care nu au timp să meargă la biserică pot, acum, să se roage online pe site-ul lui Claudiu Niţişor. Nu este singura ciudăţenie, legată de numele acestui pastor. Fundaţia pe care o conduce este gata să doneze o pereche de pantofi de mărime 52,5. Din păcate, niciun român nu trăieşte pe picior atât de mare.

 

Credincioşii care doresc să se roage pe internet, trebuie să completeze mai întâi o cerere online. În urma solicitării, utilizatorul cu frică de Dumnezeu primeşte un email cu o parolă, care îi dă acces la un set gratuit de rugăciuni. Internetul scurtează, astfel, considerabil, drumul dintre credincioşi şi urechea lui Dumnezeu. Unde mai pui că unde-s mulţi, puterea creşte. Puterea rugăciunii.
"Ideea cu site-ul de rugăciuni a venit în timp ce mă rugam pentru un copil. Atunci m-am gândit: uite ce bine ar fi fost dacă mai multe persoane s-ar ruga pentru copilul ăsta odată. Aşa că am zis, ce-ar fi să folosim tehnologia modernă? Să creez un site pentru asta. Cred că ideea despre site a avut-o Dumnezeu şi mi-a dat-o mie", a spus pastorul.

Site-ul, considerat de pastor un veritabil "SMURD spiritual" este împănat cu expresii inedite: "Biblia e GPS-ul meu" sau "Dumnezeu este opinia mea publică". Nu toată lumea vede cu ochi buni iniţiativa pastorului.
Nu ar fi singura idee năstruşnică a pastorului, care este gata să doneze cei mai mari pantofi din România, cu numărul 52,5. Nu a găsit însă deocamdată niciun doritor.

Interesant............

Spre sfârsitul secolului 19 America era deja plictisita de numeroasele si sporadicele “treziri religioase”. Multi predicatori ambulanti se compromisesera prin tertipurile la care apelau pentru a încălzi multimile. Masele voiau ceva nou iar acest nou nu a întârziat sa vina sub lozinca “Dumnezeu face o lucrare noua”.

Una dintre miscările de “trezire religioasă” din Statele Unite a fost si asa-numita “Ploaie Târzie” (Latter Rain) condusă de A.J. Tomlinson, initial un simplu distribuitor de cărti al American Bible Society. Existau de altfel mai multi predicatori care predicau reînnoirea trăirii religioase prin “umplerea cu Duhul Sfânt”. Suportul pentru această propovăduire consta în relatarea privind pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime, descrisă în capitolul 2 din Faptele Apostolilor. Acesti predicatori afirmau că acea pogorâre, însotită de “vorbirea în alte limbi”, este posibilă si în zilele noastre, pentru fiecare credincios în parte.

Astfel, în SUA si în Tara Galilor au apărut adunări de rugaciune în care credinciosi ferventi îsi marturiseau păcatele înaintea Domnului si Îl implorau cu lacrimi “să-i boteze cu Duhul Sfânt”. Pe lângă Tomlinson, un alt promotor al noilor idei a fost Charles Parham. Predicatorii creau prin predicile lor o conditionare psihologica si o înfierbântare a sângelui care în cele din urma degenera în “glosolalie” (vorbire necontrolata într-o stare de semi-transa). Aparitia acestui fenomen destul de neobisnuit a constituit în 1896 scânteia pentru demararea noii miscari penticostale. Glosolalia a fost identificata cu pogorârea Sfântului Duh de la Cincizecime si s-a afirmat ca evenimentul descris în Biblie poate avea loc oricând daca credinciosul se roaga fierbinte lui Dumnezeu. Dobândirea unei astfel de “umpleri cu Duhul Sfânt” a devenit tinta celor care doreau mai mult. Cei care credeau în “umplerea cu Duhul Sfânt” s-au separat de adunările din care făceau parte si astfel s-a conturat noua Miscare Penticostală. În 1903 Tomlinson îsi dă seama că poate face mai mult decât să vândă cărti si înfiintează “Biserica lui Dumnezeu”.

Stilul neconformist al adunarilor penticostale (de la pentecost = cincizecime, în greaca) a asigurat raspândirea miscarii si a atras atentia si în afara Statelor Unite. Un loc unde penticostalismul a prins repede rădăcini în Europa, în mijlocul unui popor plictisit de un luteranism arid, a fost Norvegia. Aici noile idei au fost preluate de diversi predicatori ad-hoc, punându-se bazele mai multor secte de sorginte penticostală (vezi articolul despre “Prietenii lui Smith”, sectă cunoscută în România ca “Părtăsia”).

Conform “traditiei” neoprotestante privitor la dezbinare, “Biserica lui Dumnezeu” a lui Tomlinson nu a rezistat prea mult, prima scindare având loc în 1917, astfel apărând “Adunările lui Dumnezeu”. Ulterior aceste două ramuri s-au divizat si ele, dând nastere unor grupări independente. Principalele grupări penticostale sunt asociate acum în Conferinta Mondială Penticostală.

În România penticostalismul a venit direct din America, în perioada interbelica, prin câtiva români câstigati de ideile acestea, propagate în SUA chiar printr-o revistă de limba română, Vestitorul Evangheliei, redactată de un oarecare Paul Budeanu, originar din judetul Arad. Acesta a tradus în româneste mărturisirea de credintă a penticostalilor, numită Declaratia fundamentului adevărat al Bisericii lui Dumnezeu. Primul sef al sectei în România a fost Ion Bododea, din Brăilita, care a editat revistele Glasul adevărului si Stiinta Sfintilor, precum si cartea de cântări ale sectei, Harfa Bisericilor lui Dumnezeu.

Ca puncte doctrinare principale, penticostalii sustin teoria Sola Scriptura (“numai Scriptura”) asemenea tuturor (neo)protestantilor, botezul adultilor, învatatura despre rapirea Bisericii si botezul cu Duhul Sfânt dovedit prin “vorbirea în limbi”.

Unele secte penticostale sustin două trepte ale experientei harului: nasterea din nou si botezul cu Duhul Sfânt, iar altele mai adaugă una, cea a sfintirii.

Ca notă individuală, penticostalii practică “ungerea cu untdelemn” pentru vindecarea de boli si au o pasiune pentru minuni si vindecări miraculoase, acestea fiind atribuite Duhului Sfânt. Uleiul cu care se face ungerea de către pastor sau de către proorocul înzestrat cu “darul vindecării” este ulei alimentar obisnuit – Muntenia, Floriol, etc.

În adunările penticostale pot fi întâlniti “prooroci” care “proorocesc în alte limbi”. De obicei aceste “vorbiri” sunt “tălmăcite” de un alt membru al adunării, considerat “înaintat pe cale” si văzut ca posedând anumite daruri ale Duhului Sfânt. Un lucru interesant îl constituie diferenta ca volum de cuvinte între “vorbirea în limbi” a proorocului (scurtă, de obicei) si tălmăcirea care se constituie deseori într-o mică predică. Celor care întreabă despre aceasta li se răspunde că tălmaciul nu traduce cuvânt cu cuvânt “proorocia”, ci îi traduce “duhul”. În general, “proorocii” sunt văzuti ca având diverse daruri de la Duhul Sfânt, acestea fiind, pe lângă “darul proorociei”, si “darul vindecării” sau “darul deosebirii duhurilor”. În România, un domeniu de “utilitate” a proorocilor din adunările penticostale este proorocirea “de la Dumnezeu” a legăturilor matrimoniale (dacă e bine ca sora X să se mărite cu fratele Y) sau răspunsul, tot “de la Dumnezeu”, dacă e recomandată sau nu emigrarea în Statele Unite! Multi penticostali se căsătoresc pur si simplu pe baza prorociilor făcute în adunare, desi cei doi tineri nici nu se cunosc bine si nici nu au viziuni comune de viată.

Falsitatea acestei “vorbiri în limbi ” este evidentă din frecventele neconcordante dintre prorociile pe aceeasi temă. O persoană mai putin credulă a făcut un test: a înregistrat pe bandă o prorocie si a mers cu înregistrarea la alti doi prooroci penticostali, cerându-le acestora să tălmăcească mesajul. Fiecare a produs o cu totul altă interpretare, ambele diferite de cea initială. Alteori, dacă proorocul care nu apartine de adunarea în cauză aduce atingere prin proorocia lui politicii interne a acelei adunări, pastorul adunării declară fără echivoc că vorbirea a fost nu de la Dumnezeu, ci de la satana. De asemenea, unii se folosesc de aura de prooroci pentru a-si rezolva diferendele personale cu alti membri din adunare. Asemenea fenomene sunt sesizate si de unii dintre membri, însă în loc să vadă în aceasta dovada înselătoriei, ei decid doar să se mute la o altă adunare.

Penticostalii trebuie să plătească sectei zece la sută din veniturile lor lunare. Aceasta se face în scopul obtinerii binecuvântării lui Dumnezeu peste toate posesiunile lor, dar si ca un gest de multumire pentru tot ce au. Salariile pastorilor sunt fixate de comitetele congregatiilor locale, pe baza veniturilor si cheltuielilor.

Marea majoritate a bisericilor penticostale din România fac parte din ramura “Biserica lui Dumnezeu” (Church of God). După Revolutia din 1989, în urma unor conflicte de culise, un anume pastor Ioan Ceută a fost exclus din cultul penticostal si s-a afiliat împreună cu adunarea sa grupării “Adunările lui Dumnezeu” (Assemblies of God), deschizând astfel acestora drumul în România.

Lucrarea Duhului Sfant in Romania

Răspândirea mişcării penticostale în România a fost însoţită de botezuri cu Duhul Sfânt şi vindecări divine. În această privinţă, principalele surse istorice sunt revistele penticostale, care au publicat aceste mărturii. Astfel, Cuvântul Adevărului relatează: „În 1923 opt persoane au fost botezate cu Duhul Sfânt. În 1924 alte zece persoane din Păuliş au primit botezul cu Duhul Sfânt. În 1926 patruzeci şi doi de oameni au primit botezul cu Duhul Sfânt, iar în 1927 alte 117 persoane au primit acest botez. După aceea, aceste botezuri au fost mult prea dificil de contabilizat."[48]
În memoriile sale, Pavel Bochian (1918-1996) relatează despre vin­decări divine în satul său, Mocrea (judeţul Arad), în 1929, prin Dumitru Buda, lucrător în Pâncota. El relatează, de asemenea, despre primul botez cu Duhul Sfânt din Mocrea, în 1930. El depune şi o mărturie impresionan­tă despre propriul său botez cu Duhul Sfânt în 1934, însoţit de vindecarea divină a mamei sale.[49]
În cele ce urmează, vom prezenta câteva cazuri selectate din revista Cuvântul Adevărului. În martie 1930 Ioan Urlea citea revista „Cuvântul Adevărului" când, instantaneu, a primit botezul cu Duhul Sfânt.[50]
Maria Berc din Reia-Haţeg (judeţul Hunedoara) a experimentat o vin­decare miraculoasă după şapte ani de suferinţă; în acelaşi timp ea a fost botezată cu Duhul Sfânt şi a vorbit în limba rusă. Soţul ei necredincios lup­tase în Primul Război Mondial în armata austro-ungară şi fusese prizonier în Rusia. El a ieşit în stradă strigând că soţia lui vorbeşte în limba rusă, limbă pe care nu o ştiuse niciodată.[51]
Mihai Şarhenţi din Brusturi a avut darul vindecării. Prin el s-au făcut multe vindecări miraculoase, mărturisite în scris sau prin viu grai.[52]
În memoriile sale, Pavel Bochian redă câteva experienţe spirituale per­sonale impresionante din perioada 1945 - 1951: vorbiri în limbi (germană şi slovacă), vindecări divine, exorcizări, o viziune prin care a stat de vorbă cu Domnul Isus Hristos (decisivă pentru viitorul lui de lider penticostal).[53] El relatează că, după 21 August 1968, când o invazie sovietică ameninţa România, un mesaj profetic în biserica penticostală din Vicovu de Sus a spus că îngerii păzeau frontierele ţării şi nu avea să se întâmple nimic. Inspectorul cultelor a comunicat acest lucru dictatorului Ceauşescu.[54]
Multe alte mărturii certifică lucrarea darurilor Duhului Sfânt în Biserica Penticostală din România, de la începuturi până în zilele noastre. Nu este însă uşor a le verifica pe toate şi a separa autenticul de folclor.

Ce ne preocupa ???

Am vazut anumite persoane din biserici care au ajuns ca preocuparea lor principala sa nu mai fie  trairea  adevarata cu Dumnezeu,ci mai degraba de a da cat mai multa atentie lumii si lucrurilor din lume,incepe sa se puna cat mai mult accent pe lucrurile trecatoare din lumea aceasta plina de pofte rele,ispite,mizerii,etc.
Vreau sa spun si as vrea sa nu spun asa ceva dar e realitatea,anumite persoane din biserici(as vrea sa cred ca nu sunt multe)traiesc pentru Dumnezeu o zi si pentru lume restul de sase zile din saptamana,este greu de inteles,dar,asa este.
Dragilor,o zi cu Domnul si sase cu lumea nu se poate,364 zile cu Domnul si una cu lumea nu se poate, daca vrem sa ajungem in cer alaturi de Dumnezeu trebuie sa traim 24/24 ore,7/7 zile cu Domnul(in inima noastra,a fiecaruia).
Sa-I facem voia si sa nu incercam Sa-L manipulam pe Dumnezeu,pentru ca aici pe pamant avem impresia ca ne merge,dar din cauza asta vom pierde Viata Vesnica,sansa de a fii in cer cu El.
O zi sau o anumita perioada din zii sau saptamana traita cu lumea si poftele ei este o cale  catre iad(chin si suferinta vesnica alaturi de Satan).
 Atunci cand pacatuim noi alegem,de ce nu am putea alege sa NU pacatuim???o intrebare simpla,raspundeti-va fiecare voua insiva.
Doamne ajutane si voia Ta sa fie in viwtile noastre clipa de clipa,Amin!!!.

Credinta in incercari

Azi am mers impreuna cu frati si surori  din biserica noastra,am fost cam 20-25  de persoane la un frate care a trecut prin incercare si care este pe patul de suferinta.
Acest frate a fost un stalp a bisericii noastre care a slujit decand era  tanar,a fost un slujitor al Domnului care a avut pasiune si daruire pentru Domnul.
Intro zi Dumnezeu a hotarat sa-l treaca printro incercare destul de mare,acest frate si-a pierdut un picior si vederea aproape in intregime,durere mare in familia lui,numai poate venii la biserica,si ce pune capac problemelor e ca copii lui sau lasat de credinta si sau intors inapoi in lumea mizerabila de pe acest pamant.
Dar cum spune Dumnezeu, ca El nu ne paraseste niciodata daca-i ramanem, credinciosi Lui,si acest frate a ramas credincios lui Dumnezeu si acuma in suferinta,il lauda pe dumnezeu de pe patul de suferinta,am ramas placut impresionat azi cand i-am vazut bucuria acestui frate,sinceritatea lui si credinta lui.
Asemenea oameni ar trebuii sa le luam ca exemple in viata noastra,noi de multe ori nu il slavim pe Dumnezeu asa cum o fac acesti frati care sunt in suferinta,suntem de multe ori mai slabi ca ei si lipsiti de putere.
Ne simptim atat de bine incat uitam de rugaciune,de scriptura,de facere de bine,de colaborare cu fratii si totusi atunci cand Dumnezeu nu ne mai asculta tot pe El dam vina.
Vorbim prea mult si facem prea putin,vorbim prea tare si nu-l mai auzim pe Dumnezeu ce are El sa ne spuna,din pacate asta este realitatea.
Domnul sa ne faca constienti ca asa cum suntem unii dintre noi,nu se ajunge in cer,El sa ne dea putere,intelepciune,si ,,Acolo unde sunt inimi bolnave spiritual sa ne internam in spitalul Domnului,este gratuit sa stiti,nu se percepe taxa de internare si nici mita,si sa-l rugam pe Dumnezeu sa faca operatia prin care inima noastra sa fie dupa voia Sa,asa cum El doreste sa fie.Sincer cred ca ar avea foarte multi pacienti Dumnezeu,intelegeti voi ce spun.Cu harul Domnului inchei cu rugamintea,,Faceti toate lucrurile spre slava lui Dumnezeu.Amin!!!

Lumea in biserica sau biserica in lume??

O intrebare foarte interesanta,si cred ca si raspunsul va fii unul interesant.Traim vremuri grele si confuze in unele situatii.
In ultimii ani tot mai greu vin la pocainta oamenii din lume,si totusi noi cei care formam biserica nu ne prea intereseaza faptul acesta,care dupa parerea mea este foarte grav atunci cand din partea noastra nu exista o dorinta din toata inima de a le vorbii celor din lume de mantuire si despre Dumnezeu.
Spune scriptura in felul urmator,,Mergeti in toata lumea si propovaduiti evanghelia,,deci noi ca biserica trebuie sa mergem in lume nu lumea sa intre in biserica cu poftele,traditiile si alte lucruri pamantesti.doar dupa ce Dumnezeu a terminat operatia pe cord deschis de reinnoire a inimii,atunci putem intra in biserica,altefel intram si vom face cu noroi aceea biserica si ce este mai rau,este ca poate cativa din acea biserica sunt intradevar oameni operati de Dumnezeu pe cord deschis si mergem noi cu o inima ne-schimbata si ii facem de rusine si pe acei cativa care il slujesc din toata inima pe Domnul.
Fiti ca niste copii mici la suflet nu la gandire,offffffff,noi majoritatea suntem pe dos si nu e deloc bine,poate avem 3-4 facultati,avem un servici unde necesita foarte multa gandire,dar atunci cand vine vorba de credinta,de pocainta,de biserica, totusi multi dintre noi  defapt suntem niste analfabeti spirituali de prima clasa.
Va spun un lucru la incheiere,Mai bine intelectual spiritual decat intelectual lumesc. Domnul sa ne faca pe toti intelectuali spirituali pentru ca asta va ramane pe veci.   Multa pace de la Isus sa aveti cu totii Amin!!!

Despre rugaciune

Noi credem si marturisim ca rugaciunea este starea de partasie intima cu

Dumnezeu. Ea este exprimarea sincera a launtrului nostru in fata Domnului. Din

aceasta cauza nu avem carti de rugaciuni si nu indemnam pe altii sa invete

rugaciuni pe de rost.

- Ps. 62:8 “…varsati-va inimile inaintea Lui!”

- Ps.142:2 “ma rog catre Domnul. Imi vars necazul inaintea Lui, si-mi povestesc

stramtorarea inaintea Lui.”

- Filip.4:6″…in orice lucru aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu prin

rugaciuni si cereri cu multumiri.”

Dupa starea inimii, rugaciunea poate fi de multumire, cerere sau mijlocire.

- 1 Tim.2:1″…sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri…”

- Efes.5:20 “multumiti totdeauna lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.”

Rugaciunea trebuie adresata Tatalui in Numele Domnului Isus. El este singurul

Mijlocitor intre om si Dumnezeu. Rugaciunile adresate sfintilor credem ca nu sunt in

conformitate cu Sfintele Scripturi.

- Ioan 16:23″…orice veti cere de la Tatal in Numele Meu, va va da.”

9- 1 Tim.2:5″…este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus

Hristos.”

Rugaciunea este absolut necesara vietii spirituale pentru cresterea, intarirea, ferirea

de ispite si biruinta asupra vrajmasului.

- Lc. 18:1 “Isus le-a spus o pilda ca sa le arate ca trebuie sa se roage necurmat si

sa nu se lase.”

- 1 Tes.5:17 “Rugati-va neincetat.”

- Mat.26:41 “…va rugati ca sa nu cadeti in ispita.”

- Efes.3:16″…si-L rog…sa va faca sa va intariti in putere.”

Rugaciunea privata se poate face oriunde, iar rugaciunea comuna se face in partasie

cu ceilalti credinciosi din Biserica.

- Mat.6:6 “tu cand te rogi intra in odaita ta…si roaga-te Tatalui tau care este in

ascuns…”

- Mat.14:23″…s-a suit pe munte sa se roage.”

- Mat.26:36,39″…Isus a venit…in Ghetsimani…si s-a rugat.”

- Fapte 2:42 “Ei staruiau…in rugaciuni.”

- Fapte 12:5 “Biserica nu inceta sa inalte rugaciuni.”

Rugaciunile pentru cei morti nu au fost practicate in Biserica crestina. Noi credem ca

ele nu au nici o valoare, deoarece cel mort a ajuns la locul lui imediat dupa moarte,

fara sa mai fie posibilitatea de schimbare de la un loc la altul.

- Lc.16:26 “…intre noi si intre voi este o prapastie mare asa ca cei ce ar vrea sa

treaca …de acolo la noi sa nu poata.”

Importanta Cinei Domnului

Întrebare: Care este importanţa Mesei/Cinei Domnului?

Răspuns: Studierea Cinei Domnului reprezintă o experienţă sufletească tulburătoare şi emoţionantă datorită semnficaţiilor adânci pe care le comportă. Cina Domnului sau Cina cea de Taină a avut loc în perioada sărbătorii Paştilor, imediat înaintea morţii Domnului Hristos, astfel încât El a instituit mai mult decât un ceremonial pe care a cerut să îl respectăm şi noi, fiind cea mai înaltă expresie de închinare creştină. Scopul acesteia este acela de a ne aminti în sufletele noastre de moartea şi învierea Domnului Iisus Hristos şi să privim în viitor la întoarcerea Sa în glorie.

Paştile erau cea mai sacră sărbătoare din anul religios evreiesc. Ea comemora ultima plagă din Egipt, când întâii născuţi ai egiptenilor au murit iar evreii au fost eliberaţi prin ungerea stâlpilor uşilor cu sânge de miel. Mielul a fost apoi gătit şi consumat cu azimi (pâine nedospită). Dumnezeu a poruncit atunci ca acest moment din istoria poporului evreu să fie celebrat în fiecare an. Exod 12 prezintă detaliile instituirii acestei sărbători.

În decursul celebrării acestei sărbători, Iisus şi ucenicii Săi au cântat împreuna unul sau mai mulţi psalmi de slavă (Psalmii 111 – 118). Apoi Iisus a luat o pâine şi a mulţumit lui Dumnezeu. Împărţind-o ucenicilor, El a spus: “Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi”. În mod similar, El a luat un pahar, a cerut binecuvântarea lui Dumnezeu, apoi l-a dat ucenicilor să bea, zicând: “Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea”. El a încheiat celebrarea cu o cântare apoi au mers împreună în noapte către Muntele Măslinilor. Acolo Iisus a fost trădat de Iuda, după cum fusese profeţit. Iar în ziua următoare Iisus a fost crucificat.

Referinţele biblice cu privire la Cina cea de Taină se găsesc în Sfintele Evanghelii după Matei 26:26-29, Marcu 14:17-25, Luca 22:7-22, şi Ioan 13:21-30. În ceea ce priveşte celebrarea Cinei Domnului, apostolul Pavel a scris sub revelaţie divină versetele din 1 Corinteni 11:23-29. (aceasta pentru că desigur Pavel nu a fost prezent la Cina cea de Taină). Apostolul Pavel include în versetele scrise de el un lucru care nu se găseşte în Evanghelii, şi anume: “De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului” (11:27-29). Am putea să ne întrebăm ce înseamnă să luăm parte la aceasta celebrare “în chip nevrednic”. Poate însemna să nu luăm în considerare adevărata semnificaţie a pâinii şi vinului, uitând astfel de preţul imens pe care Mântuitorul nostru l-a plătit pentru ispăşirea păcatelor noastre. Sau mai poate însemna să ajungem să transformăm această celebrare într-o ceremonie sau ritual formal, ori a veni la Masa Domnului cu păcate nemărturisite. Pentru a respecta ceea ce a spus Dumnezeu prin apostolul Pavel, fiecare dintre noi trebuie să ne examinăm sufleteşte înainte de a mânca din pâine şi de a bea din pahar aşa încât să luăm în considerare avertismentul apostolului Pavel.

Un alt element important pe care apostolul Pavel l-a menţionat şi care nu se găseşte în Evanghelii este acela că “oridecâteori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El” (11:26). Aceasta stabileşte limita de timp în ceea ce priveşte această celebrare – până la venirea Domnului. Iată cum învăţăm modul cum Domnul Iisus Hristos a utilizat două dintre cele mai fragile lucruri ca simbol pentru trupul şi sângele Său, în vederea celebrării morţii Sale.

El a spus că pâinea vorbeşte despre trupul Său care urma să fie frânt – nu era vorba despre frângerea oaselor, ci despre o frângere care Îl făcea greu de recunoscut (Psalmul 22:12-17, Isaia 53:4-7). Vinul vorbeşte despre sângele Său, indicând moartea pe care El urma să o experimenteze în curând. El, Fiul perfect al lui Dumnezeu, a împlinit nenumăratele profeţii din Vechiul Testament care anunţau un Răscumpărător (Geneza 3:15, Psalmul 22, Isaia 53 etc.). Atunci când El a spus “să faceţi aceasta în amintirea Mea”, a indicat faptul că era vorba despre o celebrare care trebuie continuată în viitor. De asemenea, El a arătat că Paştele cerea moartea unui miel şi a arătat înainte către Mielul lui Dumnezeu care avea să ia păcatele lumii asupra Lui, lucru care astăzi este deja împlinit. Noul Legământ a împlinit acest lucru când Iisus Hristos, Mielul Paştilor (1 Corinteni 5:7) a fost sacrificat (Evrei 8:8-13). Astfel, nu a mai fost nevoie de continuarea sistemului de jertfe din Vechiul Testament (Evrei 9:25-28).

---

Credinta-Botez-Mantuire

Când ai venit din lumile Celeste
Isuse, fiu al Dumnezeului slăvit
Adus-ai pentru lume minunata veste
Că s-a-ntrupat în lut, acel ce-i Infinit

Ai coborât smerit la Iordan în vale
Ca să-mplineşti un act divin măreţ
Că prin botez deschis-ai omenirii cale
Spre mântuire! Dar de mare preţ!

În apă, la Iordan, ţi s-a certificat lucrarea
Când Duhu-n chip de porumbel s-a arătat
„Acesta-i Fiul în care-mi găsesc plăcerea”
Un glas din cer, atunci a cuvântat

Căci ceru-ntreg privit-a cu uimire
Cum Tu Isuse fiu de Dumnezeu,
Te-ai dăruit pentru întreaga omenire
Care zăcea pierdută în cel rău.

Iar tot ce fost-a scris în Sulurile Sfinte
Şi profeţit mereu de mii de ani,
Ai împlinit prin fapte şi cuvinte
Şi adus-ai mântuire pentru cei sărmani.

Ai spus atunci, să ştie întreaga omenire
Că numai cine crede şi se boteză va fi mântuit!
Iar cine nu!....Va merge în pieire!
Că aspru va fi odată osândit.

Ne închinăm azi Ţie care-ai biruit păcatul
Şi moartea şi-ai învins pe cel viclean,
Că prin credinţă şi botez Tu PreaÎnaltul!
Ai fost deschizător de drum spre Canaan.

Amin

Viata Domnului Isus

Viaţa lui Iisus Hristos

În scurt timp s-a văzut totuşi clar că Iisus făcea nişte declaraţii şocante, de-a dreptul înfricoşătoare, despre Sine. A început să vorbească despre propria Persoană ca despre cineva mult mai mare decât un învăţător sau un proroc de excepţie: a început să spună desluşit că este Dumnezeu. A pus identitatea Sa în centrul învăţăturilor Sale. Întrebarea crucială pe care le-a pus-o celor ce Îl urmau a fost: „Cine ziceţi că sunt?” Când Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Evanghelia după Matei 16:15-16), Iisus nu a fost şocat, nici nu L-a mustrat. Dimpotrivă, l-a lăudat!
Iisus a declarat apoi făţiş acelaşi lucru, iar cei ce-L ascultau I-au înţeles pe deplin cuvintele. De aceea citim în Biblie: „Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu” (Evanghelia după Ioan 5:18).
Altă dată Iisus a spus: „Eu şi Tatăl una suntem.” Pe dată iudeii au vrut să-L omoare cu pietre. El i-a întrebat pentru care faptă bună vor să-L omoare. „Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu” (Evanghelia după Ioan 10:33).
Iisus a declarat că are calităţi pe care doar Dumnezeu le are. Când un bărbat paralizat care dorea să fie vindecat a fost adus prin acoperişul casei, Iisus i-a spus: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate.” Aceasta a provocat o mare tulburare printre conducătorii religioşi, care-şi spuneau în inima lor: „De ce vorbeşte astfel? Huleşte! Cine poate ierta păcatele oamenilor, în afară de Dumnezeu?”
Într-unul din momentele de mare cumpănă, când însăşi viaţa Îi era pusă în primejdie, marele preot L-a întrebat direct: Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” „Iisus tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăşi şi I-a zis: „Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?”
„Da, sunt,” i-a răspuns Iisus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.” Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? Aţi auzit hula. Ce vi se pare?” Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea" (Evanghelia după Marcu 14:61-64).
Legătura Sa cu Dumnezeu era atât de apropiată încât a considerat că atitudinea pe care cineva o are faţă de El, o are faţă de Dumnezeu. Aşadar, cine-L cunoaste pe El Îl cunoaşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Ioan 8:19; 14:7). Cine-L vede pe El Îl vede pe Dumnezeu (12:45; 14:9). Cine crede în El credea în Dumnezeu (12:44; 14:1). Cine-L primeşte pe El Îl primeşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Marcu 9:37). Cine-L urăşte pe El Îl urăşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Ioan 15:23). Şi cine-L onorează pe El Îl onorează pe Dumnezeu (5:23).

A fost invierea lui Isus doar o legenda?

A fost învierea lui Iisus doar o legendă?

Prima explicaţie a învierii lui Iisus a fost că ucenicii I-au furat trupul! În Matei 28:11-15 vedem care a fost reacţia conducătorilor religioşi când gărzile le-au adus ştirea - de neînţeles şi enervantă - că trupul lui Isus dispăruse. Le-au dat bani soldaţilor, zicându-le să le spună oamenilor că ucenicii veniseră în timpul nopţii şi Îi furaseră trupul, în timp ce ei, soldaţii, dormeau. Explicaţia aceasta era atât de şubredă încât Apostolul Matei nici măcar nu s-a ostenit să găsească argumente contra ei! Ce judecător ar sta să te asculte spunând că ştii tu că în timp ce dormeai, vecinul ţi-a intrat în casă şi ţi-a furat televizorul? Cine ştie ce se întâmplă în jurul lui când doarme? O astfel de mărturie ar provoca râsete în orice tribunal.
În plus, avem de-a face şi cu un lucru imposibil din punct de vedere psihologic şi etic. Tot ceea ce ştim despre ucenici, despre caracterul lor, ne face să ne dăm seama că nu ar fi furat nicidecum trupul lui Hristos. Dacă ar fi făcut aşa ceva, însemna că răspândeau în mod deliberat o minciună, care avea să înşele numeroşi oameni şi să le provoace moartea a mii dintre ei. De asemenea, dacă presupunem că unii ucenici ar fi uneltit să-I fure trupul, era imposibil apoi să fi ascuns acest lucru de ceilalţi ucenici.
Fiecare ucenic a avut de înfruntat o încercare: a torturilor şi a martirajului, pentru declaraţiile şi convingerile proprii. Oamenii sunt gata să moară pentru ceea ce cred că este adevărat, chiar dacă acel lucru este, în realitate, o minciună. Însă niciodată nu vor fi gata să moară pentru o minciună, ştiind că este o minciună. Dacă putem fi siguri că cineva spune adevărul, acest lucru se întâmplă pe patul de moarte. Iar dacă ucenicii Îi luaseră trupul lui Iisus, deşi Hristos era încă mort, tot nu am putea explica aşa-zisele Sale apariţii după Înviere.
O a doua ipoteză ar fi că autorităţile, iudaice sau romane, au mutat trupul de acolo! Dar de ce? Din moment ce tot puseseră gărzi la mormânt, ce rost mai avea să-I mute trupul? De asemenea, cum se face că autorităţile au păstrat tăcerea atunci când apostolii au început să predice în Ierusalim, cu îndrăzneală, despre învierea lui Iisus? Conducătorii religioşi fierbeau de furie şi au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a împiedica răspândirea mesajului că Iisus a înviat din morţi: i-au arestat pe Petru şi pe Ioan, i-au bătut şi i-au ameninţat, încercând astfel să le închidă gura.
Dar şi-ar fi putut rezolva problema foarte uşor. Dacă trupul lui Hristos ar fi fost la ei, ar fi putut să-L arate într-o paradă pe străzile Ierusalimului. Cu o singură lovitură ar fi reuşit să înăbuşe creştinismul în faşă. Faptul că n-au făcut asta este o dovadă elocventă că nu aveau trupul lui Hristos.
O altă teorie răspândită este aceea că femeile au greşit drumul, ducându-se la un alt mormânt, din cauza ceţii dimineţii şi fiindcă erau sfâşiate şi copleşite de durere. Şi atunci, în supărarea lor, şi-au închipuit că Hristos înviase... dat fiind că mormântul era gol. Cu toate acestea, şi teoria de faţă cade, din pricina aceluiaşi motiv ca şi precedenta. Dacă femeile au greşit mormântul, cum se face că marii preoţi şi ceilalţi vrăjmaşi ai credinţei nu s-au dus la mormântul adevărat să scoată trupul lui Iisus de acolo? Mai apoi, este de neconceput ca şi Petru, şi Ioan să facă aceeaşi greşeală... şi atunci, cu siguranţă, Iosif din Arimateea, proprietarul mormântului, ar fi rezolvat dilema. În plus, nu trebuie să uităm că aici nu era un cimitir public, ci un loc de înmormântare privat. Prin urmare, nu exista prin apropiere vreun alt mormânt care să le îngăduie să facă această greşeală.
Pentru a explica faptul că mormântul era gol, s-a mai avansat o altă teorie: a leşinului. Conform acestei teorii, Hristos nu a murit, de fapt. Din greşeală s-a raportat moartea Lui, dar, de fapt, El doar leşinase din cauza epuizării fizice, a durerilor şi a sângelui pierdut. Iar când a fost aşezat în mormântul rece, a înviat. A ieşit din mormânt şi S-a arătat ucenicilor Săi, care au crezut, în mod eronat, că înviase din morţi.
Această teorie este de dată relativ recentă; a apărut prima dată la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Este interesant de remarcat că dintre toate atacurile violente la adresa creştinismului, de-a lungul istoriei, nici o teorie de acest gen nu s-a perpetuat încă din vechime. Toate declaraţiile din vechime afirmă cu tărie moartea lui Iisus.
Dar hai să presupunem pentru câteva clipe că Iisus a fost îngropat de viu şi a leşinat. Putem oare crede că a supravieţuit trei zile într-un mormânt umed, fără hrană, fără apă, fără nici un fel de îngrijire? Ar fi avut puterea să iasă din hainele de înmormântare, să împingă la o parte bolovanul cel greoi de la uşa mormântului, să biruiască gărzile romane şi să umble kilometri întregi pe propriile picioare... pe acele picioare care fuseseră străpunse cu piroane?! O astfel de teorie este mai improbabilă chiar decât realitatea simplă a învierii lui Isus.
Chiar şi criticul german David Strauss, care nu crede nicidecum în învierea lui Isus, a respins această teorie, considerând-o neveridică. Iată cuvintele sale:
Este cu neputinţă ca cineva care tocmai a ieşit din mormânt, pe jumătate mort, care merge târându-se, fiind slăbit şi bolnav, care are nevoie de îngrijire medicală, de bandajare, de o îngrijire atentă şi care, în cele din urmă, a cedat suferinţei, să le fi lăsat ucenicilor impresia că a biruit mormântul şi moartea... că este Prinţul vieţii.
În ultimă instanţă, dacă teoria aceasta este corectă, înseamnă că Hristos însuşi S-a implicat în nişte minciuni evidente. Ucenicii Săi credeau şi predicau că murise şi apoi înviase din morţi. Dar Iisus nu a făcut nimic pentru a destrăma această convingere; dimpotrivă, a încurajat-o.
Singura teorie care oferă o explicaţie convingătoare a faptului că mormântul era gol este învierea din morţi a lui Iisus Hristos.

Marturia mea,de intoarcere la Domnul

Ma numesc Daniel Drapos,locuiesc in orasul Ineu si am 25 de ani.
Provin dintro familie care la inceput nu l-au cunoscut pe Dumnezeu personal nici unul din familia mea,primul a fost fratele care sa intors la Domnul ,a urmat mama mea si in final am fost eu cel care sa intors la Domnul,singurul din familie care nu este intors la Domnul este tatal meu,dar nadajduiesc ca intro zii Domnul ii va vorbii si lui.
Am avut o viata oscilanta,adica,aveam momente cand nu vroiam sa aud de biserica si de Dumnezeu,dar am avut momente cand am apelat la Dumnezeu,asta in momente cand aveam nevoie de ajutorul Lui.
Inca la varsta de 3 ani Domnul fost cume in cateva randuri,si El a hotarat sa mai traiesc.La varsta de 16 ani,intro noapte,mergand la baie,dintro data tptul sa facut negru in fata mea,am cazut,am dat cu capul de gresie asa de tare incat am trezito pe mama mea din somn,dupa cateva secunde mam ridicat si am cazut din nou si atunci sau trezit parintii mei, au venit repede la mine,eu intre timp ma ridicasem.Am stat 2 zile in pat cu dureri f.mari de cap,atunci am zis mamei mele ca dupa ce ma voi face bine voi merge la biserica,bineinteles ca nu sa intamplat asa,am continuat sa-mi treiesc viata pe cont propriu,fara Domnul in inima mea.
La sfarsit de saptamana mergea cu prietenii in oras la bere,cateodata si ceva mai tare,si stateam in bar sau in discoteca si cineva parca imi zicea in gand,,Nu-i locul tau aici,, normal ca nu am luat seama la asta,veneam pe 1-2 noaptea acasa ametit de bere si altele,treceam pe langa biserica si parca ma simteam rusinat de ceea ce sunt pentru ca stiam ca in biserica ce se petrece,cand aveam vreo 8-10 ani am mers la biserica cateva luni dus de fratele meu.
Saiturile,care acum mi se par scarboase,pe atunci nu mi se pareau asa,ma uitam cu placere la ele,cand eram chemat la biserica,raspunsul meu era,,Lasati-ma in pace cu biserica voastra,,.
La varsta de 18 ani cand am luat permisul de conducere,Dumnezeu ma ajutat,si iam multumit Lui,dar degeaba ca tot cu lumea eram si cu anturajul ei.
A urmat sa merg in armata tot la 18 ani ,in anul 2004,am avut o armata grea in primele 4 luni,cu instructie la sange,cu bataie de joc etc,dupa 4 luni mau detasat la Bucuresti,aici am facut restul de 8 luni,in ultimele aproape 7 luni de armata nu am venit deloc acasa,Dumnezeu ma intarit cu putere de la El,dar eu nu vedeam acest lucru din partea Lui.
In anul 2006,Dumnezeu a vrut sa-mi atraga atentia de la lumea aceasta la El,oferindumi un loc de munca ca militar in MApN,tot cam degeaba pentru ca nu am luat seama la asta,eram si cu lumea si Dumnezeu doar in greutati.
Abia la sfarsitul anului 2007,cand intro zii mergand in oras cu masina impreuna cu fratele,un al sofer a intrat in noi din vina mea,a fost o usoara lovire dar atunci Duhului lui Dumnezeu ma cercetat,si mi-am zis mie asa,,daca nu ma predau in mana Domnului,data viitore o sa sfarsesc mult mai rau,,.
Si asa a fost sa fie,am inceput sa vin la biserica,sa-mi placa muzica crestina si in data de 03.02.2008 la o seara de evanghelizare din biserica penticostala Betania din Ineu m-am predat in mana Domnului iesind in fata unei biserici neincapatoare,am primit o pace si o bucurie mare in inima mea atunci.
A urmat sa intru in apa botezului impreuna cu alte 7 suflete in luna iulie 2008,a fost o mare bucurie si atunci,dupa cateva luni si pana in urma cu vreo cateva luni,am dus pot spune o lupta grea cu Satan si cu ispitele lui.
Ma bucur ca am iesit invingator din aceea lupta si ca Dumnezeu ma ajutat la acest lucru,toata lauda si cinstea sa fie a Lui in veci.
Dumnezeu mi-a dat o sotie  si un copil sanatos,si de asta nu am nimic de facut doar sa-i dau Lui toata lauda si inchinarea pentru ca o merita.
Vreau sa va spun ca dupa ce sa nascut copilul am realizat cu adevarat ca Dumnezeu ma vrea un om sfant si ascultator numai Lui,mam intrebat de multe ori,,oare de ce Dumnezeu este atata de bun cu mine?pentru ca eu nu sunt asa cum ar trebuie,de ce imi da atatea binecuvantari?,slava Lui am aflat raspunsul,,pentru ca ma vrea in ceruri cu El si de aceea trebuie sa fiu mai recunoscator Lui.
Pe mine Domnul ma salvat din robia pacatelor si a poftelor rele din acesta lume,de ce n-ar putea sa faca si cu tine acest lucru,trebuie doar sa-i deschizi usa si sa-l lasi sa locuiasca in inima ta.
Domnul sa fie cu noi cu totii in veci .Amin!!!.
Aceasta marturie a fost asa mai pe scurt,dar reflecta viata mea.